Zbor.Copil.Inocenţă.Prăbuşire.

Hi!
Numele meu e Danna [Dana Nicoleta]. Prefer să mi se zică Bughy.
Am 14 ani. Ştiu că sunt uneori un copil, dar nu vreau să mă maturizez. Când eşti copil totul e altfel. Detest că uneori sunt obligată să fiu .. ceea ce nu sunt. Şi sunt privită cu alţi ochi.
A fi Copil. Totul e frumos. Zbori deasupra tuturor. Nu ai treabă cu nimeni şi nimic. Totul e Colorat. Nu trebuie să ai grijă să te ascunzi. Nu trebuie să minţi. Sufletul ţi-e plin de puritate. Inima ta iubeşte pe oricine îţi oferă o ciocolată. Nu eşti stresat că trebuie să fii pe placul cuiva. Trebuie să fii Doar Tu. Un copil Liber. Un copil care Zboară deasupra norilor când visează. Care Zboară în Lumea lui Perfectă. O lume creată de el.
Dar nu poate fi tot timpul aşa. Trebuie să creşti. Să te maturizezi. Lumea aceea Perfectă se distruge. Din lipsă de imaginaţie. Şi de timpul pe care îl petreceai încercând să perfecţionezi acea Lume. Deja nu mai zbori. Eşti prăbuşit la pământ. Apoi toată viaţa te zbaţi să capeţi alte aripi. Totul e un haos. 
Dar timpul trece. Eşti bătrân. Îţi priveşti copii şi nepoţii. Priveşti în urmă şi te bucuri că totuşi ai realizat ceva. Eşti foarte fericit că ceea ce nu ai făcut tu în viaţă au reuşit să facă copii tăi.
Dar apoi .. totul devine o ruină. Lumea ta sa prăbuşit definitiv. Tu eşti prins sub dărămături. Într-o ploaie de lacrimi sufletul tău se ridică la cer. De acolo de sus ai grijă de copii şi nepoţii tăi. Le vei fi mereu aproape. Apoi aştepţi să vină lângă tine Sufletul tău Pereche. Apoi priveşti familia pe care ai lăsat-o în urmă. Şi îţi creezi o nouă Lume. Alături de toţi dragi ţie. O lume nouă. Dar niciodată o Lume ca cea dinainte. Este o Lume fără acea inocenţă. Fără acel vis. Fără acea speranţă. Fără acele culori.