Urmând copila...

Urmând copila pe iarba abia ieşită din pământ,
El vrea s-o prindă, şi-şi spune-n gând:
"Ea e frumoasă ca raza de soare.
O merit eu, un muritor, oare?
În faţa ei copaci şi flori se-nchină,
Pasul ei - Cer şi Pământ dezbină.
Când clipeşte, gheaţa se topeşte;
Când vorbeşte, focul se-verzeşte,
Iar când sare-n sus, cu mâinile-n vânt,
E clar - în minte nu-ţi mai vine alt cunvânt.
Când zămbeşte - cu dulcile-i gropiţe-n obrăjori,
Căldura e atât de puternică de crezi că mori.
Iar când se supără şi fruntea i se - ncreţeşte,
Te simţi ca o casă ce ornada o izbeşte.
Şi uite la ea cum alearga...
Ca o antilopă - ah! a rămas fără vlagă!"
Atunci, el pe ea din urmă o ajunse,
Şi ca un leu, cu sărutări o răpuse.

E Decembrie. E luna mea.

Decembrie e aici.
Decembrie ar fi trebuit să aducă iarna cu el.
Decembrie ar fi trebuit să aducă zăpada cu el.
Dar, deocamdată, Decembrie a venit singur, pot spune doar cu numele.
Dar pentru mine, Decembrie e cheia spre o nouă eu.
Decembrie vine cu ziua mea [Nicoleta].
Decembrie îmi spune: Vine Crăciunuul!
Decembrie anunţă vacanţaaaa de iarnă.
Decembrie îmi aduce verii acasă.
Decembrie îmi readuce mirosul de brad şi bradul în casă.
Decembrie mă îndeamnă să cumpăr dulciuri. Multe.
Decembrie aduce peisaje feerice.
Decembrie mă duce la patinoar.
Decembrie mă lasă cu gura căscată la amintirile tuturor din copilărie.
Decembrie îmi aduce toţi prietenii lângî mine.
Decembrie este prietena mea.
Îi sunt recunoscătoare pentru calmul şi perfecţiunea care mă înconjoară.
Decembrie este luna în care sunt, pur şi simplu, eu.
Iubesc luna Decembrie!

Fantezia anotimpurilor

Seninul a fost înjunghiat de sabia lui - Fulger.
Noi stăm sub merii-nmuguriţi.
Suntem udaţi cu sânge.
Acum nimic n-ar fi mai bine
decât să vină lângă mine
Să simta şi el.
- Durere! Durere! strigă vreo zece mere.
- De ce nu vii cu noi, să vezi că-i ca-n război?
Alături de ele strig şi eu - Durere!
De ce nu poţi spera?..
Lasă deoparte arma ta!
Eu vreau ziua frumoasă,
Nu ploaie hidoasă!
Pe cer curcubeu,
Să mă simt şi eu Zeu.
Vezi tu, nor ploios,
Tu eşti tare urâcios..
Toţi vrem vara frumoasă,
Dar ţie de noi nu-ţi pasă.
Şi stau şi te privesc..
Dar eu .. tot te iubesc..

Spring Effect

Înainte nu`mi plăcea Primăvara. I don`t know why :| 
Dar acum .. I Love Spring!!
Anul ăsta  primăvara a avut un Efect Special asupra mea. 
Am descoperit Adevărata Magie a Fotografiei 8->

Memoriile unui fluture

Visul nopţii se coboară asupra minţii mele. Gându-mi zboară ca primăvara. Sângele mi se înverzeşte.Trupul îmi vibrează. Gândul mi se pierde.

Privesc castelul plin de flori. Ajung în faţa porţii. Inima mi se opreşte pe moment. Bat în poartă. Totul se dărâma-n jurul meu.

Oh, nu!

Ajung în alt haos. Un haos numai al meu.

Îmi privesc aripile. Sunt frânte, Doamne! Ploaia e de vină! Distrus, mă gândesc.

Realizez că totu-i un vis. Un vis foarte real. Dar totuşi un vis.

Sunt foarte bucuros acum. Zbor. E aşa de bine la înălţime! Plec acum. Mă duc să-mi petrec în iubire ultimele-mi ore.

Dar totuşi rămân şocat. Oare ploaia chiar mă distruge? Răspunde-mi tu, Atotcunoscătoare Mamă...!

Zbor.Copil.Inocenţă.Prăbuşire.

Hi!
Numele meu e Danna [Dana Nicoleta]. Prefer să mi se zică Bughy.
Am 14 ani. Ştiu că sunt uneori un copil, dar nu vreau să mă maturizez. Când eşti copil totul e altfel. Detest că uneori sunt obligată să fiu .. ceea ce nu sunt. Şi sunt privită cu alţi ochi.
A fi Copil. Totul e frumos. Zbori deasupra tuturor. Nu ai treabă cu nimeni şi nimic. Totul e Colorat. Nu trebuie să ai grijă să te ascunzi. Nu trebuie să minţi. Sufletul ţi-e plin de puritate. Inima ta iubeşte pe oricine îţi oferă o ciocolată. Nu eşti stresat că trebuie să fii pe placul cuiva. Trebuie să fii Doar Tu. Un copil Liber. Un copil care Zboară deasupra norilor când visează. Care Zboară în Lumea lui Perfectă. O lume creată de el.
Dar nu poate fi tot timpul aşa. Trebuie să creşti. Să te maturizezi. Lumea aceea Perfectă se distruge. Din lipsă de imaginaţie. Şi de timpul pe care îl petreceai încercând să perfecţionezi acea Lume. Deja nu mai zbori. Eşti prăbuşit la pământ. Apoi toată viaţa te zbaţi să capeţi alte aripi. Totul e un haos. 
Dar timpul trece. Eşti bătrân. Îţi priveşti copii şi nepoţii. Priveşti în urmă şi te bucuri că totuşi ai realizat ceva. Eşti foarte fericit că ceea ce nu ai făcut tu în viaţă au reuşit să facă copii tăi.
Dar apoi .. totul devine o ruină. Lumea ta sa prăbuşit definitiv. Tu eşti prins sub dărămături. Într-o ploaie de lacrimi sufletul tău se ridică la cer. De acolo de sus ai grijă de copii şi nepoţii tăi. Le vei fi mereu aproape. Apoi aştepţi să vină lângă tine Sufletul tău Pereche. Apoi priveşti familia pe care ai lăsat-o în urmă. Şi îţi creezi o nouă Lume. Alături de toţi dragi ţie. O lume nouă. Dar niciodată o Lume ca cea dinainte. Este o Lume fără acea inocenţă. Fără acel vis. Fără acea speranţă. Fără acele culori.