Am găsit nişte citate foarte Speciale despre Mame. Sper să vă placă. :)

"Nu cartile cresc oameni, ci mamele." (August Strindberg)

"Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele si in inimile copiilor."  (William Thackeray)

"Tot ce sunt sau ce sper sa devin ii datorez ingerului care a fost mama. " (Abraham Lincoln)

"Fara mama nu se poate iubi. Fara mama nu se poate muri." (Hermann Hesse)

"Mama ta este singura persoana care stie mai multe lucruri despre tine decat stii tu despre tine insuti." (Edward A. Murphy)

"Mama, ideal de femeie, fermecător şi venerat." (Lev Tolstoi)

"O mama este acea persoana care poate lua locul oricui, dar nu poate fi inlocuita cu nimeni." (Cardinal Mermillod)

"Dintre toate drepturile femeii, cel mai mare este de a fi mama." (Lin Yutang)

"Mama este oglinda mea, iar eu sunt oglindirea ei." (Marge Piercy)

"Mama surade la zambetul nostru, si plange la lacrima noastra." (Iulia Summers)

"Bratele mamei sunt facute din tandrete. Acolo copiii dorm in siguranta." (Victor Hugo)

P.S. Poza e trucată de mine :) ["Mamele au o vârstă unică. Nu există mame tinere, mame bătrâne, mame frumoase sau mame urâte. Există DOAR MAME." (Alba de Cespedes)]

Memoriile unui fluture

Visul nopţii se coboară asupra minţii mele. Gându-mi zboară ca primăvara. Sângele mi se înverzeşte.Trupul îmi vibrează. Gândul mi se pierde.

Privesc castelul plin de flori. Ajung în faţa porţii. Inima mi se opreşte pe moment. Bat în poartă. Totul se dărâma-n jurul meu.

Oh, nu!

Ajung în alt haos. Un haos numai al meu.

Îmi privesc aripile. Sunt frânte, Doamne! Ploaia e de vină! Distrus, mă gândesc.

Realizez că totu-i un vis. Un vis foarte real. Dar totuşi un vis.

Sunt foarte bucuros acum. Zbor. E aşa de bine la înălţime! Plec acum. Mă duc să-mi petrec în iubire ultimele-mi ore.

Dar totuşi rămân şocat. Oare ploaia chiar mă distruge? Răspunde-mi tu, Atotcunoscătoare Mamă...!

Zbor.Copil.Inocenţă.Prăbuşire.

Hi!
Numele meu e Danna [Dana Nicoleta]. Prefer să mi se zică Bughy.
Am 14 ani. Ştiu că sunt uneori un copil, dar nu vreau să mă maturizez. Când eşti copil totul e altfel. Detest că uneori sunt obligată să fiu .. ceea ce nu sunt. Şi sunt privită cu alţi ochi.
A fi Copil. Totul e frumos. Zbori deasupra tuturor. Nu ai treabă cu nimeni şi nimic. Totul e Colorat. Nu trebuie să ai grijă să te ascunzi. Nu trebuie să minţi. Sufletul ţi-e plin de puritate. Inima ta iubeşte pe oricine îţi oferă o ciocolată. Nu eşti stresat că trebuie să fii pe placul cuiva. Trebuie să fii Doar Tu. Un copil Liber. Un copil care Zboară deasupra norilor când visează. Care Zboară în Lumea lui Perfectă. O lume creată de el.
Dar nu poate fi tot timpul aşa. Trebuie să creşti. Să te maturizezi. Lumea aceea Perfectă se distruge. Din lipsă de imaginaţie. Şi de timpul pe care îl petreceai încercând să perfecţionezi acea Lume. Deja nu mai zbori. Eşti prăbuşit la pământ. Apoi toată viaţa te zbaţi să capeţi alte aripi. Totul e un haos. 
Dar timpul trece. Eşti bătrân. Îţi priveşti copii şi nepoţii. Priveşti în urmă şi te bucuri că totuşi ai realizat ceva. Eşti foarte fericit că ceea ce nu ai făcut tu în viaţă au reuşit să facă copii tăi.
Dar apoi .. totul devine o ruină. Lumea ta sa prăbuşit definitiv. Tu eşti prins sub dărămături. Într-o ploaie de lacrimi sufletul tău se ridică la cer. De acolo de sus ai grijă de copii şi nepoţii tăi. Le vei fi mereu aproape. Apoi aştepţi să vină lângă tine Sufletul tău Pereche. Apoi priveşti familia pe care ai lăsat-o în urmă. Şi îţi creezi o nouă Lume. Alături de toţi dragi ţie. O lume nouă. Dar niciodată o Lume ca cea dinainte. Este o Lume fără acea inocenţă. Fără acel vis. Fără acea speranţă. Fără acele culori.